Contactati-ne pentru a ocupa unul dintre spatiile de mai sus
Masini si Utilaje nr. 133

Istoria Metroului din Bucuresti ancorata in contemporaneitate

28.03.2017
Istoria Metroului din Bucuresti ancorata in contemporaneitate
Aflandu-ma printre numerosii calatori preponderent tineri, aflati intr-o zi normala in tunelul dintre cele doua s tatii de metrou, Piata Unirii I si Piata Unirii II, m-am intrebat cati dintre ei s tiu ca pentru constructia metroului s-au sacrificat bogatii si s-au depus importante eforturi ale unor oameni, multi dintre aces tia fiindu-le contemporani si incadrandu-se in categoria celor a caror varsta ii determina pe unii cu deficit de educatie sa-i considere "expirati".

Daca pentru Bucuresti, Dambovita este infratita cu vechimea veacurilor de existenta care ii confera la suprafata un aspect placut, Metroul este reteaua relativ noua, ascunsa la temeliile sale, de parcurgere a distantelor cu ajutorul trenurilor care diminueaza uimitor spatiul si timpul. Ideea construirii metroului din Capitala a fost lansata inca din 1908 si i-a apartinut tanarului student roman in anul IV la Politehnica din Charlottenburg (Germania), Dimitrie Leonida, care si-a ales ca tema a diplomei sale de licenta proiectul constructiei unui metrou in Bucuresti si al carui nume a fost acordat in prezent statiei terminus a Magistralei 2 (fosta IMGB).

In anii 1909 – 1910, s-au purtat negocieri cu belgienii de la Siemens & Halske pentru concesionarea construirii liniilor de tramvai, sumele cerute de firma belgiana fiind foarte mari. Inginerii Dimitrie Leonida si Elie Radu, in calitate de membri ai Consiliului Tehnic al Bucurestiului, au propus construirea metroului, ale carui costuri erau similare. Propunerea a fost reluata in 1929 – 1930, cand s-a pus in discutie Planul de Sistematizare a Capitalei, in cadrul comisiei conduse de arhitectul Duiliu Marcu, dar proiectul nu a fost pus in practica.

Ulterior, intre 1934 si 1936, cand se discuta Planul de Sistematizare a Bucurestiului, s-a reiterat si necesitatea construirii unor linii subterane de transport in comun cu trenuri sau tramvaie electrice. Nicolae Constantinescu, director al Centralei Constructii Cai Ferate (CCCF), afirma ca patriarhul Miron Cristea, premierul de atunci (01.02.1938 - 06.03.1939), ar fi fost cel care a luat o importanta hotarare, desemnandu-l pe inginerul Dimitrie Leonida sa reia si sa aprofundeze studiile referitoare la primele tronsoane de metrou, dar izbucnirea razboiului si situatia care i-a urmat au amanat punerea proiectului in practica.

Ideea constructiei metroului a fost reluata prin anii '50. Astfel, in 1953 a fost elaborata si prima harta a traseelor posibile de catre Institutul de Proiectare din Directiunea Generala a Metroului Bucuresti - Ministerului Cailor Ferate de atunci, total diferita fata de cea a actualei retele aflata in exploatare sau in constructie. Metroul urma sa circule la adancimi cuprinse intre 20 si 40 de metri pe o retea construita in trei etape, in prima etapa urmand sa se construiasca trei linii care legau Atelierele Grivita Rosie de centru si de viitorul port, parcul Herastrau de centru si de zona din sud, respectiv Fabrica de Confectii si Tricotaje din Drumul Taberei de Cismigiu si de Uzinele 23 August. Realizarea concreta a acestui proiect, care urma sa joace si rolul de adapost antiatomic, depaseau posibilitatile economice ale timpului, intentiile fiind abandonate.

In urma studiilor preliminare efectuate in perioada 1972 – 1975, au inceput simultan proiectarea si constructia metroului. Astfel, pe baza unor propuneri concrete ale unei comisii instituite in 1972, privind realizarea metroului, in 1974 se ia hotararea de a se demara intocmirea documentelor tehnice pentru executia metroului de mica adancime in Bucuresti. Pentru transpunerea in practica a acestei hotarari s-a apelat la o concentrare masiva a peste 40 de unitati de cercetare si proiectare la care au fost asociate si principalele unitati de invatamant superior (Institutul de Constructii Bucuresti - ICB, Institutul Politehnic Bucuresti – IPB etc.). Responsabilitatile de executie au fost repartizate la Ministerul Constructiilor Industriale, Ministerul Transportului si Telecomunicatiilor, Ministerul Energiei Electrice, Comitetul National al Apelor, Unitatile CPMB. Acestora le-au fost associate Ministerul Constructiilor de Masini pentru livrarea utilajelor, echipamentelor si aparaturii necesare, inclusiv a vagoanelor de metrou, si Ministerul Apararii Nationale pentru asigurarea unei importante parti a fortei de munca.

In 1975 s-a infiintat Intreprinderea Metroul Bucuresti care a inceput lucrarile de constructie a primului traseu al retelei, obligatoriu fara import de tehnologii si echipamente, fara import de asistenta tehnica. In perioada 1975 – 1979 s-a realizat primul tronson de metrou, Semanatoarea (acum Petrache Poenaru) – Timpuri noi, de 8,63 km cu sase statii. Primul tren de metrou a circulat experimental cu calatori inca din 19 noiembrie 1979, inaugurarea oficiala fiind facuta peste exact o luna. Actualmente, metroul bucurestean detine o retea compusa din patru linii magistrale aflate in exploatare, o linie in executie si doua linii in pregatire.
Anul XII, nr. 141, nov 2017
 
 
 
Citeste-ne on-line!
 

Truck Power, Octombrie 2017
 
Truck Power, Octombrie 2017

Trenchless Romania, Mai 2017
 
Trenchless mai 2017

Supliment Carburanti & Lubrifianti, Martie 2017
 
Revista M&U - Supliment Carburanti si Lubrifianti Martie 2017
 
 
 
 

PARTENERI