Contactati-ne pentru a ocupa unul dintre spatiile de mai sus
Editorial

Criza noastră - după 20 de ani

21.10.2009
Ing. Dan Pavel
Am scris multe editoriale de-a lungul celor 12 ani de când conduc reviste cu profil tehnic. De multe ori m-am abătut de la contextul revistei si am spus ce aveam pe suflet.
De multe ori m-am întrebat ce cred cititorii revistei despre editorialele mele, ce părere au despre mine, ca scriitor?
Cu rare exceptii, am citit si refăcut de cel putin trei ori editorialele, si după fiecare aparitie pe piată, mă gândeam că poate cititorii unei reviste de acest tip se asteaptă la alt fel de comentarii.
De această dată, după atâtea zeci de povestiri de o pagină, nu stiu ce pot să mai scriu. Sincer să fiu, formarea mea profesională de inginer se revoltă în fata unui viitor haotic. Totdeauna mi-a plăcut să spun, si să cred, că viitorul începe azi din ziua de ieri. Că orice acumulare din trecut reprezintă o garantie pentru o dezvoltare viitoare.

M-am înselat...

La români, viitorul începe dintr-o zi mult mai îndepărtată decât cea de ieri. Începe chiar dinainte de momentul în am crezut că societatea capitalistă se construieste singură, din muncă, imaginatie si chiar noroc. Era anul 1990.
Acum, în pragul anului 2010, cred că societatea noastră este una eminamente politică. Atunci când graficele vânzărilor firmelor arătau numai în sus, nu mai aveam timp să analizăm de ce si cum functionează economia noastră. Acum avem timp, dar nu prea mai avem ce analiza: depindem de fiecare ordonantă, lege, depindem de ordonatorii de credite, de  Banca Natională, de orice, numai de principala regulă a pietei capitaliste nu. Adică de faptul că economia capitalistă este în esentă un joc al cererii si ofertei. Teoretic avem si cerere, si ofertă, cel putin în domeniul constructiilor, dar .... noi nu trăim într-o societate capitalistă.
Avem valori, avem istorie, avem un trecut, dar parcă au fost sterse cu buretele. Nu ne bazăm pe valori autentice, nu avem exemple de urmat pentru cei ce vor veni după noi, si aici mă refer ca societate în ansamblu si nu la educatia de acasă.

După 1990 se spunea că românii sunt uimitori: stiu engleză, franceză, au ingineri foarte bine pregătiti si doctori buni. Mă rog, se spuneau pe atunci mai multe, dar cel putin aceste afirmatii erau reale. După 20 de ani, învătământul este la pământ, iar pregătirea tehnică a inginerilor din prezent este jalnică, si din păcate pentru noi, care ajungem mai devreme sau mai târziu si pacienti, nici generatiile viitoare de doctori nu vor fi prea strălucite.
Cum s-a ajuns aici? Valorile noastre sunt non-valori: vedeti cele mai citite ziare care învată tineretul ce trebuie să facă pentru a avea rapid si masină tare, si vilă si... vezi si nuntile cu bani "fără număr" si cadouri ametitoare care nu lipsesc din buletinele de stiri ale celor mai "tari" posturi TV. Apropo de nuntile cu regi si împărati, nunti ca în povesti: chiar Fiscul nu se întreabă de unde sunt acesti bani si dacă au fost plătite impozitele?
Nu stiu acum, cu atâtea filme de doi bani si ziare cu distributie natională si limbaj suburban, dacă mai este cineva interesat de un roman precum "După 20 de ani" a lui Alexandre Dumas. Acum 20 de ani, era o lectură obligatorie pentru oricine termina 12 clase, chiar dacă nu era impusă de către programa scolară. În acel roman era vorba de onoare, de dreptate si sacrificiu de sine - cuvinte fără miez în România anului 2009.

Nu vreau să transmit povara nemultumirii mele si cititorilor revistei, care sunt sigur că au problemele lor, dar cred că vorbim în România în primul rând de o criză morală, o criză de identitate.
Românii nu sunt mândri că sunt români, nu sunt mândri de conducătorii lor si nici de societatea actuală. Istoria unui popor trăieste în constiinta oamenilor si nu în manuale, sub forma unor date si cifre. În România anului 2009 istoria românilor este predată de profesori apăsati de problemele zilnice de supravietuire, de programele scolare schimbate de trei ori pe an si din ce în ce mai neadaptate situatiei actuale, cu cantităti imense de cifre si date ce trebuiesc învătate pe dinafară, ca pe o poezie.
Vrem să muncim, avem ce să muncim, avem cu ce să muncim, avem pentru cine munci. Ne lipseste însă ceva (să nu vă gânditi la bani si la criza mondială), un element important care să pornească masinăria blocată a economiei Românesti. Oare ce?

Anul XII, nr. 140, oct 2017
 
 
 
Citeste-ne on-line!
 

Truck Power, Octombrie 2017
 
Truck Power, Octombrie 2017

Trenchless Romania, Mai 2017
 
Trenchless mai 2017

Supliment Carburanti & Lubrifianti, Martie 2017
 
Revista M&U - Supliment Carburanti si Lubrifianti Martie 2017
 
 
 
 

PARTENERI