Contactati-ne pentru a ocupa unul dintre spatiile de mai sus
Asociatii profesionale

Asociatia Română de Închirieri - un pas înainte

16.07.2010
Mariana Pătru; Dan Vasile
Asociatia Română de Închirieri - un pas înainte
În aceste vremuri destul de grele pentru industria constructiilor si pentru economia României în general, asociatiile profesionale merg înainte. Apărarea profesiei prin asigurarea unor practici de concurentă loială, dezvoltarea normală a unui segment specializat de piată, reprezintă numai câteva deziderate ale firmelor serioase din România. Înfiintarea Asociatiei Române de Închirieri, pe scurt ARI nu poate decât să reprezinte un pas mare înainte pentru piata de profil din tara noastră.
Trebuie spus că, în tările dezvoltate economic din Europa, închirierea reprezintă solutia ideală pentru societătile care au ca activitate constructiile civile si industriale, fiind aleasă cu precădere chiar si de cele cu activităti predominante în domeniul întretinerii spatiilor industriale. Dezvoltarea sectorului de închirieri în tările din UE a avut loc datorită unor calcule economice simple făcute de către cei ce utilizează utilaje pentru constructii: în multe cazuri, pentru proiecte specifice, este mai ieftin să închiriezi decât să cumperi masinile de care ai nevoie.
ARI are ca scop declarat reunirea intereselor firmelor de închirieri de utilaje si echipamente pentru industrie si constructii din România, precum si o promovare activă a conceptului de închirieri de utilaje. De asemenea, prin statutul său, asociatia se angajează să sustină o dezvoltare sănătoasă a pietei de închirieri din România, tinând cont de contextul european.
Despre scopurile asociatiei, planurile de viitor si mai ales situatia actuală a pietei am stat de vorbă cu domnul Ștefănită Ponea, presedinte ARI.

"Avem ca misiune dezvoltarea si implementarea conceptului de închirieri la nivelul pietei din România"
Masini si Utilaje: Când a fost înfiintată Asociatia Română de Închirieri?
Ștefănită Ponea: Prima reuniune a avut loc în luna aprilie a acestui an. Înainte, au avut loc două reuniuni  premergătoare în care am purtat discutii generale despre sistemul de alegere, statutul asociatiei, membrii fondatori. Am invitat 19 companii, initial 12 au răspuns afirmativ invitatiei, dar numai 9 au reusit să contribuie la înfiintarea asociatiei. Explicatia: înfiintarea si sustinerea unei asociatii reprezintă un proces consumator de timp si de resurse.

Pot spune că, din punctul de vedere al utilajelor destinate accesului si lucrului la înăltime, ARI a adunat cele mai importante companii din România, în prezent membrii săi acoperind 80-90% din piata de închirieri. Piata de închirieri din tara noastră este total imatură si subdezvoltată si încercăm să educăm participantii de pe piată, atât furnizorii, cât si clientii, statul român prin reprezentantii săi ISCIR, Ministerul Muncii si alte institutii implicate si să aducem cele mai noi concepte din vest în România. Avem ca deviză alinierea la legislatia europeană din punct de vedere al securitătii muncii si în mod special securitatea pentru accesul si lucrul la înăltime. Datorită componentei lucrăm pe departamente diferite: nacele si platforme, stivuitoare; automacarale si al treilea departament - alte echipamente de santier. Am început cu aceste divizii pentru că membrii fondatori au activitatea dezvoltată pe aceste segmente.   
Încercăm să creăm o platformă de lucru comună plecând de la chestiuni legale, respectarea legislatiei în ceea ce priveste securitatea muncii, pentru că după cum se stie cea mai mare rată a accidentelor de muncă provine din căderile de la înăltime. Ne dorim să dezvoltăm concepte de sigurantă a muncii, de închirieri, să impunem un anumit standard minim care să aducă o îmbunătătire a securitătii muncii.
Majoritatea membrilor asociatiei detin utilaje noi sau cu o vechime foarte mică, de maxim 2-3 ani, bine îngrijite si întretinute, cu toate aprobările ISCIR la zi. Astfel, avem deja o platformă comună bazată pe siguranta în exploatare în primul rând.  
Eu consider că închirierea este conceptul cel mai sănătos de utilizare a tehnologiei, nu numai în constructii, ci în orice domeniu, pentru că oferă acces la cele mai noi echipamente si tehnologii dintr-un anumit domeniu.

M&U: Această idee de închirieri trebuie dezvoltată.  În general în vest companiile închiriază numai utilajele de care au nevoie pentru o anumită lucrare, la următoarea comandă aducând alte utilaje, cele mai potrivite.
Ș.P: Da, dar nu numai atât. Este logic că nu se poate folosi acelasi utilaj la toată gama de lucrări de pe un santier, dar din păcate mentalitatea românească înclină spre proprietate asupra utilajelor. Acesta este un aspect, dar cel mai grav este că există companii pe piata internă care au mai multe nacele decât companiile de închirieri, si chiar nu au ce face cu toate.
Noi avem pe site-ul asociatiei, www.arirental.org un instrument foarte bun, Rent Versus Buy Calculator,  unde părtile implicate, si furnizorul si utilizatorul final, inclusiv producătorul pot face un calcul, o analiză pentru a vedea ce este mai avantajos, în functie de gradul de încărcare -închirierea sau cumpărarea nacelei.  Sunt multe componente de cost pe care cei care achizitionează nacele si utilaje, în general le scapă din vedere, cum ar fi costurile cu reparatiile, întretinerea, aprobările ISCIR, mentenanta. Dacă rezultă un grad de încărcare de 90%, minim trei ani, atunci este recomandat ca utilajul respectiv să fie cumpărat, dar dacă este utilizat numai trei luni pe an nu mai este rentabil, pentru că intervin costurile cu depozitarea. Apoi mai sunt si costurile cu transportul utilajului dintr-o parte a tării în alta, care depăsesc de cele mai multe ori costurile de închiriere pe durata proiectului.

M&U:  Cred că si lipsurile din legislatia în vigoare, dar si neaplicarea ei pe teren sunt probleme care trebuie remediate de către asociatie în viitorul apropiat.
Ș.P: La primul Consiliu Director al Asociatiei împreună cu doamna Toma Marina si domnul Stanislas Delayat, membri ai consiliului director, am avut ca punct principal de discutie relatia si legătura cu autoritătile. În România din păcate legislatia nu este aliniată la standardul european. Se încearcă acest lucru, atât de către autorităti, cât si de către noi. Ca si asociatie avem ca prim obiectiv relationarea cu autoritătile în vederea ajustării legislatiei pentru a fi aliniată cu legislatia europeană.
Din cunostintele mele ISCIR lucrează la o nouă editie a normelor tehnice, care încearcă să vină mai aproape de normele europene.
Din punctul nostru de vedere, al asociatiei credem că cea mai mare greseală a statului român este că permite existenta pe piată a utilajelor vechi si foarte vechi, nesigure, neproductive si care ajung să creeze un climat de concurentă neloială.

În România administratorii societătilor de constructii nu sunt responsabilizati de legiuitor asa cum se întâmplă în comunitatea europeană, în cazul unor accidente de muncă, dacă utilajele nu sunt conforme cu normele sau nu sunt utilizate cum trebuie. Există norme, dar există si multe "portite" în aceste norme. Legislatia în domeniu este nepregătită pentru tehnologiile nou-apărute în domeniu.
Toate firmele importatoare si care închiriază utilaje au adus în ultimii ani tehnologii de vârf, utilaje noi, cu tehnologii noi, pentru că este mult mai ieftin să ai în flotă un utilaj nou, decât unul vechi. Firmele de închiriere de utilaje nu vor cumpăra niciodată utilaje vechi pentru că închirierea costă extrem de mult. Un utilaj care consumă mai mult de 4-5% din valoarea lui într-un an pentru întretinere, nu este un utilaj rentabil.
Toti membrii Asociatiei au aceeasi politică si în general nu detin în parcul propriu utilaje mai vechi de 2006, sau dacă există ponderea este foarte, foarte mică.

M&U: Ce trebuie făcut pentru a ne apropria de standardele europene în domeniu?
Ș.P: De exemplu, în România nu există meseria de operator de nacelă. Meseria de macaragiu sau stivuitorist există, dar si reglementările ISCIR pentru aceste meserii sunt vechi si neadaptate la realitate. Astfel, există un mare vid în această piată: nu este clar cine reglementează această piată, dacă este ISCIR, ITM, Inspectoratul de Stat pentru Constructii. La nivel mondial conceptul de nacelă sau platformă de lucru la înăltime autopropulsată construită pentru acest scop din faza de proiectare a apărut în anul 1963. În Europa, un moment de pionierat absolut a fost în anul 1985, directiva europeană pentru nacele s-a aplicat începând cu anul 1997, iar în România au început să fie introduse prin 2003.
În România în medie, există sub o nacelă la 10.000 de locuitori, iar în Statele Unite datele arată că sunt peste 6,5 nacele la 10.000 de locuitori.
O tendintă în domeniu, în Europa este constructia de nacele propulsate pentru înăltimi până la 4 metri.
Scopul nacelelor acesta este acela de a nu permite rănirea celui care lucrează la înăltime, indiferent de înăltime. Iar la o înăltime de peste 8 metri este obligatoriu să folosesti o nacelă sau un alt echipament care să presupună un cos.
Anglia reprezintă din punctul de vedere al închirierilor varianta ideală, deoarece aici 95% din piata de utilaje este reprezentată de închirieri.
Anul XII, nr. 140, oct 2017
 
 
 
Citeste-ne on-line!
 

Truck Power, Octombrie 2017
 
Truck Power, Octombrie 2017

Trenchless Romania, Mai 2017
 
Trenchless mai 2017

Supliment Carburanti & Lubrifianti, Martie 2017
 
Revista M&U - Supliment Carburanti si Lubrifianti Martie 2017
 
 
 
 

PARTENERI